> > > > > > Exangvinotransfuzia

EXANGVINOTRANSFUZIA

I.
A.Daca este necesara o exangvinotransfuzie, trebuie comandat sânge compatibil. Daca exista o afectare severa (ex.hidrops ) a copilului cu boala hemolitica prin incompatibilitate Rh, se va anticipa daca este nevoie de sânge înainte de nastere. În acest caz se va comanda masa eritrocitara O negativ, cu volum corespunzator si cu status CMV adecvat. Acest sânge poate fi folosit în oricare din situatiile urmatoare:
1.Ca o transfuzie simpla pâna se obtine stabilizarea copilului.
2.Pentru exangvinotransfuzie partiala pentru cresterea rapida a hematocritului fara schimbarea volumului de sânge la un copil cu anemie severa.
B.Când exangvinotransfuzia completa este clar indicata, comanda poate fi facuta în avans pentru sânge integral O negativ sau masa eritrocitara O negativ resuspendata în plasma proaspata congelata.
C.Pentru exangvinotranfuziile cu dublu-volum schimbat, pentru boala hemolitica sau hiperbilirubinemie fara hemoliza, produsul sangvin folosit va fi masa eritrocitara ( O, Rh specific copilului ) resuspendata la hematocritul dorit în plasma proaspata congelata compatibila.
D.Exangvinotransfuzia partiala este frecvent facuta pentru policitemie ( vezi sectiunea policitemia).

II. Desi anticoagulantul standard este acidotic, sângele nu este nevoie sa fie tamponat. În cazul în care copilul prezinta acidoza severa, trebuie consultat staff-ul de neonatologie.

III. Daca este posibil copilul trebuie aspirat înainte de procedura.

IV. Exangvinotransfuzia ar trebui facuta sub masa radianta, utilizând tehnica sterila.

V. Sângele ar trebui încalzit folosind încalzitoare speciale la o temperatura nu mai mare de 37?C.

VI. În timpul exangvinotransfuziei vor fi monitorizate tensiunea arteriala, frecventa respiratorie, alura ventricualara si statusul general, în concordanta cu protocolul de nursing.

VII. Daca bilirubina serica este la un nivel periculos si sângele pentru exangvinotransfuzie nu este înca pregatit, se poate administra o solutie de Albumina 25% 1gr/ Kg (4ml/Kg) pentru legarea bilirubinei excesive si tinerea ei în circulatie pâna când exangvinotransfuzia va fi efectuata.

VIII. Cateterul venos ombilical va fi inserat pâna se obtine un flux sangvin liber imediat înainte de începerea exangvinotransfuziei. Se va revedea tehnica plasarii cateterelor ombilicale. Exangvinotransfuzia nu ar trebui facuta pe linia arteriala ombilicala decât în cazul în care cateterul ombilical arterial este folosit numai pentru extragerea sângelui cu administrarea simultana a sângelui prin cateterul ombilical venos, sau folosind venele periferice. La începutul exangvinotransfuziei prima proba de sânge îndepartata va fi trimisa la laborator pentru determinarea: 1) bilirubinei totale si directe; 2) hemoglobinei si hematocritului; 3) glucozei; 4) calciului.

IX. Se va folosi " kitul pentru exangvinotransfuzie" care contine catetere, stopcock -uri, calciu gluconic, colector pentru deseuri.

X. Ideal, sângele ( sau produsele coloidale în eventualitatea unei exangvinotransfuzii partiale) trebuie infuzat direct pe venele periferice la o rata egala cu sângele îndepartat din cateterul ombilical arterial. Daca se foloseste tehnica " împins - scos" ( un singur cateter) nu trebuie îndepartat mai mult de 5 ml/ Kg la fiecare manevra.

XI. Volumul pentru exangvinotransfuzie este în general estimat la de doua ori volumul sangvin al copilului (în jurul a 80 ml / Kg ). Volumul total schimbat ar trebui sa nu depaseasca o unitate sangvina a adultului (450 - 500 ml). Doua volume schimbate vor îndeparta aproximativ 85% din numarul eritrocitelor aflate în circulatie înaintea exangvinotransfuziei si vor reduce nivelul seric al bilirubinei totale la jumatate. Exangvinotransfuzia ar trebui sa dureze minim 45 min.

XII. Administrarea calciului suplimentar este controversata. Daca se foloseste, se administreaza 0,5 -1ml calciu gluconic 10% IV dupa fiecare 100 ml sânge schimbat. Alura ventriculara va fi monitorizata pentru o eventuala bradicardie.

XIII. La sfârsitul exangvinotransfuziei ar trebui determinate nivelele sangvine de: sodiu, glucoza, calciu, bilirubina totala si direacta, hemoglobina, precum si hematocritul.

XIV. La sfârsitul exangvinotransfuziei cateterul venos omblical este de obicei îndepartat. În cazul unei noi exangvinotransfuzii, va fi inserat un nou cateter.

XV. Hipoglicemia de obicei apare în prima sau a doua ora dupa exangvinotransfuzie. De aceea este necesar sa fie monitorizata glucoza serica în primele ore dupa procedura.

XVI. Concentratia bilirubinei serice totale va creste la o valoare aproximativ egala cu media valorilor pre- si postexangvinotransfuzie, la 2 ore dupa terminarea acesteia. De aceea nivelul seric al bilirubinei ar trebui monitorizat la 2-4 ore dupa procedura si apoi la intervale de 3-4 ore.

XVII. Alimentarea va fi încercata la 2-4 ore dupa exangvinotransfuzie.